Consiliul european de la Lisabona, martie 2000, stabileşte ca obiectiv strategic, pentru următorii 10 ani, transformarea UE în cea mai competitivă şi dinamică economie din lume, bazată pe cunoaştere, asigurarea unui număr sporit de locuri de muncă şi a unei mai mari coeziuni sociale (growth, stability, cohesion).

         Obiectivele Strategiei Lisabona

  • Dezvoltarea unei economii dinamice, bazate pe cunoaştere
  • Intensificare ratei de creştere economică
  • Creşterea gradului de ocupare al forţei de muncă
  • Modernizarea sistemului de protecţie socială/ Modelului Social European
  • Promovarea dezvoltării durabile şi a protecţiei mediului.

 

    Open Method of Coordination (OMC) – Metoda dechisă de coordonare reprezintă un nou instrument, caracterizat prin:  

 

  • Determinarea unor ghiduri pentru politicile naţionale
  • Stabilirea unor indicatori care să măsoare performanţele naţionale în raport cu cele mai bune evoluţii
  • Solicitarea adresată statelor de a adopta planuri naţionale de acţiune prin care să fie implementate aceste ghiduri;

 

Monitorizarea şi evaluarea rezultatelor

 

OMC reprezintă instrumentul folosit pentru a coordona acţiunile decidenţilor politici din statele membre în vederea asigurării coerenţei cu obiectivele comune. Se porneşte de la premiza că în timp, decidenţii vor stabili un dialog fructuos,de coordonare deschisă (în sensul că nu se va urmări atingerea unui singur tip de rezultate);

Deşi Strategia Lisabona a identificat un număr important de obiective politice, în cazul majorităţii responsabilităţile rămân la nivelul statelor membre şi multe din acţiunile necesare depind de comportamentul agenţilor economici. In fapt, SL se aplică unor domenii care au rămas pana acum în afara procesului IE, precum educaţia, cercetarea, inovarea, crearea de noi firme, piaţa muncii, bunăstarea populaţiei.

 

Tendinţa de îmbătrânire accelerată a populaţiei europene  

Între 1960 şi 2000, rata medie de dependenţă (definită ca număr de persoane peste 60 de ani la o sută de persoane între 15 şi 59 de ani) pentru UE a crescut de la 26 la 35, în vreme ce în SUA s-a menţinut în jurul valorii de 25.

 

Estimările privind evoluţiile demografice viitoare sunt încă şi mai sumbre decât evoluţiile anterioare.

 

Conform UNPD (United Nations Population Division, 2000), rata de dependenţă în UE va creşte la 47 în 2020 la 70 în 2050.

Conform estimărilor Comisiei europene (2000) numai efectul demografic al îmbătrânirii populaţiei va determina o creştere a cheltuielilor publice în PIB-ul UE (legate de pensii şi asistenţă medicală) cu 8 pp, între 2000 şi 2050.

 

Decalajul tehnologic între economia UE şi cea a SUA

Majoritatea analiştilor consideră că cea mai bună explicaţie a ritmului redus de creştere al UE faţă de SUA, în special în a doua parte a anilor 90, o reprezintă ritmul mai lent în care în Europa se dezvoltă şi adoptă informaţiilor şi tehnologiile informaţionale (information and comunication technologies – ICT

Make a Free Website with Yola.